Cugetam, deci existam.

        Existam, deci comunicam.

        Comunicam, deci ne facem site.

        Indiferent de varsta trebuie sa tinem pasul cu cel (cei) de langa noi.

        Cel de langa mine - UNICUL - este fiul meu.

        Cand cel de langa mine era un tanc de 5 ani, trebuia sa joc fotbal cu el pe pajistile Parcului Herastrau, sa joc sah acceptand - sau nu - infrangerea. Cand nu o acceptam imi permiteam sa trisez, numai putin ...dar ramane intre noi.

        Cand tancul a inceput dragostea pentru electronica, pe la 7 ani, am inceput sa batem impreuna drumurile in cautarea magazinelor cu placute de textolit si cu piese pentru montaje electronice.

        Cum tot pe la 7 ani a inceput sa scrie versuri - de dragoste - am fost constransa sa iubesc poemele, poeziile si „Microfonul Magic" - emisiunea in care ne intoxica pe mine, pe mama, si pe tanti Eta cu lectura din creatiile unor poeti cu nume si ale unui poet cu pseudonimul Thutat; asa ca, pe la 47 de ani, tancul a facut ceea ce n-au facut cele 11 clase de scoala (cate erau pe timpul meu): sa-mi placa Poezia! Pentru a fi sigur ca il auzim a montat microfonul cu care l-am dotat la doua difuzoare; desi una din urechile mele avea auzul alterat, cu indexul mainii drepte reduceam nitel nivelul sonor perceput de urechea dreapta.       

        Cand fiul tau este un adolescent din Mileniul III,  cu toate ca esti sexagenar (aproape o fosila), vei fi in mod sigur dresat sa utilizezi calculatorul si sa iti plasezi si un site. (In mod neoficial am aflat care ar fi costul site-ului meu daca nu ar fi fost „cel de langa mine" sa mi-l elaboreze...)

        Sper ca acest site sa aduca fie un zambet, fie un sfat pentru sanatate, sau in orice caz sa nu va plictiseasca.